MÂNĂSTIREA ZAMFIRA

Numele Mânăstirii Zamfira provine de la donatoarea moşiei pe care s‑a început construirea acestei vetre monahale, jupâniţa Zamfira. Rămasă văduvă de tânără, în 1714, deoarece soţul său, Manuil Apostol, om de încredere al lui Constantin Brâncoveanu, a fost omorât de turci, jupâniţa Zamfira va începe înălţarea bisericii cu hramul Sf. Treime pe la 1716‑1720. Biserica va fi terminată de nora sa Smaranda, fiica lui Ion Aga Bălăceanu.

Peste ani, Mitropolitul Nifon, aflând biserica într‑o stare avansată de degradare, zideşte în 1850 o altă biserică, mai încăpătoare, construind împrejurul ei chilii, în care va aduce 36 de maici de la Schitul Roşioara de lângă Filipeştii de Pădure.

Pictura interioară a fost executată de Nicolae Grigorescu, pe când pictorul avea vârsta de doar 18 ani. Biserica a fost sfinţită la data de 8 septembrie 1857, primind hramul Înălţarea Domnului şi Sf. Nifon al Constantinopolului. Cu vremea, va fi refăcută şi Biserica Sf. Treime.

În 1959, maicile au fost obligate să părăsească mănăstirea, plecând în pribegie. Abia peste zece ani, monahia Iosefina Chirilă, stareţa Schitului Sf. Maria Techirghiol, se va instala în mănăstire cu binecuvântarea PF Justinian Marina, având funcţia de ghid al bisericii mănăstirii. În jurul său, până în 1975, se vor aduna 35 de călugăriţe, începându‑se restaurarea mănăstirii.

În curtea Mănăstirii Zamfira se află mormintele familiei lui Nicolae Iorga şi cel al profesorului de muzică psaltică Ştefănache Popescu. La Zamfira a trăit o îndelungă perioadă de timp renumitul duhovnic Gavriil Stoica. Biserica Sf. Treime nu mai aparţine în prezent mănăstirii, fiind transformată în biserică de mir.

SE CAUTĂ CTITORI ȘI BINEFĂCĂTORI!

Dragi credincioși și iubitori ai Sfintei Mănăstiri Zamfira,

Cu bucurie vă anunțăm de o descoperire minunată ce s-a făcut în cadrul Mănăstirii noastre. În urma mai multor cercetări arhivistice, s-a identificat un fragment deosebit de însemnat din moaștele Sfântului Evanghelist Marcu, odor de mare preț deținut de către sfânta noastră mănăstire încă de la sfâtșitul sec. al XVII, prin purtarea de grijă a ctitorului acesteia Nifon Rusăilă, mitropolit al Ungrovlahiei (1850-1875), care înzestrează ctitoria sa cu un fragment din moaștele mai multor sfinți, dintre care, cel mai important fiind cel care aparține Sfântului Evanghelist Marcu.

Dat fiind acest lucru, potrivit rânduielilor Bisericii Ortodoxe, după cuvintele Sfântului Ioan Damaschinul, care spune: ”Lui Hristos ne închinăm pentru că este Fiul lui Dumnezeu, iar pe martiri îi iubim, după vrednicie, ca pe ucenicii şi imitatorii Domnului“, se impune acordarea unei cinstiri aparte moaștelor sfinților și așezarea acestora într-o raclă deosebit împodobită, ale cărei costuri însă, depășesc cu mult posibilitățile reduse al micii obști monahale a Mănăstirii Zamfira.

Așadar, cei care doresc a-și aduce aportul la această zidire duhovnicească și să se înscrie în rândurile ctitorilor și ale binefăcătorilor sfintei noastre mănăstiri, o pot face prin donații, utilizând contul bancar al Mănăstirii Zamfira: IBAN  RO63RNCB0211011848330001, cu mențiunea ”donație raclă”, adăugând numele complet al donatorului, întrucât numele donatorilor vor fi înscrise în Pomelnicul ctitorilor și donatorilor Sfintei Mănăstiri Zamfira, fiind pomenite pe durata întregii existențe a acesteia.