Arhitectura Complexului Monahal

Incinta complexului monastic este de forma unui patrulater cu latura dinspre E-V cu mărimea de aproximativ 170 de metri, celelalte 3 laturi având dimensiuni de aproximativ 130 de metri. În afara acestui spațiu se găsește cimitirul vechi împrejmuit de un gard de sârma și uluci, precum și grădinile ce țin de mânăstire.

Biserica Sfânta Treime, biserica veche, se afla în cimitirul din afara incintei. În ziua de azi biserica, substanțial modificată față de cea din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, are o forma trilobată, având absidele laterale octogonale (la origine rotunde) cu pereții laterali ai pridvorului mai distanțați. Inițial vechiul pridvor deschis acum sprijinea acoperișul refăcut pe șase coloane din cărămida cu capiteluri din piatra lucrate la Cluj.

Pronaosul, în lungime aproximativ 2 metri, este prevazut în laterale cu doua ferestre având deschiderea de 1.30 x 0.35 metri cu ancadramente de piatră. Trecerea dintre pronaos și naos este marcata de doi stâlpi cu arcade simple.Naosul are o lungime de circa 2.5 metri pana la catapeasmă, altarul măsurând tot 2.5 metri.

Pereții exteriori sunt simpli, zugrăviți în alb, singurul ornament care poate fi observat sunt doua brâuri șablonate ce cuprind biserica, cu excepția pridvorului; primul este situat la 1 metru sub cornișă, iar al doilea la 1.5 metri sub primul.

Biserica este acoperită cu tablă galvanizată. Din acoperiș crește un eșafodaj cubic de zid, iar din acesta o turlă octogonală. Pictura interioară (din cea veche nu s-a mai păstrat nici macar amintirea), în stil neo-bizantin, este de dată recentă (terminată în 1982) și a fost executată cu măiestrie de către pictorul Mihail-Bogdan Mochulschi. Pe peretele de sud se află o încăpere cu pivnița folosită drept osuar.

În exteriorul bisericii mari, pe latura de sud, se află mormintele a cinci membri din familia marelui istoric Iorga, iar pe latura din nord se găsește mormântul profesorului de muzică bisericească Ștefanache Popescu.

Biserica nouă, situata în curtea mânăstirii este fondată de Mitropolitul Nifon și construită între anii 1855-1857 în scopul transferării măicuțelor de la Schitul “Roșioara” de la Filipeștii de Pădure. De la începuturi, viața monahală în mânăstire a fost împlinită de aceste maici, care au fost aduse aici de la schitul Roșioara.

Mânăstirea Zamfira are și o colecție de obiecte bisericești – vesminte, haine de demult, cruci, potire și cărți vechi – cu valoare de patrimoniu.